Casa Gheorghe Tătărescu din București: De la reședința prim-ministrului la memoria vie a EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, între efervescența politică și aristocrația discretă, o vilă modestă ca dimensiuni se ridică dincolo de materialitatea sa: casa lui Gheorghe Tătărescu devine un martor tăcut al curentelor de putere, discreție și cultură care au modelat destinul României în secolul XX. Acest spațiu, cu pereții săi impregnați de decizii cruciale și întâlniri cu personalități marcante, reverberează și astăzi sub spectrul unei continuități asumate, prin identitatea sa actuală, EkoGroup Vila.

Casa Gheorghe Tătărescu: arhitectură, memorie și putere între interbelic și contemporaneitate

Gheorghe Tătărescu, un nume cu ecouri contradictorii în istoria României, își găsește o oglindă în casa sa bucureșteană de pe Strada Polonă. O vilă cu dimensiuni discrete, conciliind rafinamentul european cu accente neoromânești, aceasta a traversat epoci, de la statutul de reședință discretă a unui prim-ministru până la funcțiunea contemporană de spațiu cultural cunoscut sub denumirea de EkoGroup Vila. În mijlocul acestei transformări se păstrează o continuitate profundă: casa nu este doar o clădire, ci o arhivă vie a istoriei politice, culturale și sociale a României.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se definește printr-o complexitate ce echilibrează modernizarea și compromisurile unei epoci turbulente. Jurist cu teza de doctorat la Paris despre „regimul electoral și parlamentar”, el denunța impostura votului, pledând pentru un parlament real, nu o „ficțiune”. Cariera sa politică se derulează în tumultul Partidului Național Liberal, între confruntări interne și adaptări la dominația Carol al II-lea, culminând cu două mandate de prim-ministru, în care a urmărit o eficiență administrativă marcată, însă, de erodarea democrației parlamentare și consolidarea autoritarismului.

După al Doilea Război Mondial, Tătărescu adoptă o orientare pragmatistă, căutând reconcilierea cu noul regim comunist, participând la guvern și la conferința de pace, deși această etapă a marcat și declinul său politic ireversibil. Această ambiguitate îl face o figură esențială pentru înțelegerea tranzițiilor istorice ale României, fiind la intersecția dintre democrația fragilă și autoritarismul început.

Casa ca extensie a puterii și a discretăriei: un proiect de viață

Casa de pe Strada Polonă, nr. 19, nu a fost niciodată o simplă locuință. Ea personifică o viziune specifică asupra puterii și reprezentării: o dimensiune modestă în scala fizică, dar amplificată de proporții echilibrate, lumină și finisaje ce subliniază binele-facerea discretă. Biroul premierului, amplasat la entre-sol cu acces lateral discret, vorbește fără ostentație despre o etică a funcției publice în care exercitarea puterii nu suprascrie viața privată, ci se armonizează cu aceasta.

La fel, în interior, spațiile nu urmăresc magnitudinea, ci coerența și sobrietatea: holuri aerisite, camere separate pentru membrii familiei, grădina peisageră cu reminiscențe mediteraneene care oferă o liniște ascunsă, departe de tumultul urban. Casa devine astfel o proiecție a unui mod de a înțelege puterea – ca responsabilitate și echilibru, nu ca opulență.

Arhitectura Casei Tătărescu: sinteza subtilelor influențe mediteraneene și neoromânești

Sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila oferă un exemplu rar și rafinat de arhitectură interbelică bucureșteană, un amestec mediteranean cu accente neoromânești ce evită simetria rigidă în favoarea unui echilibru viu. Elemente distinctive precum portalurile inspirate de spiritul moldovenesc, coloanele filiforme divers tratate, și mai ales linia generală a clădirii, certifică o preocupare pentru detaliu și armonie.

Un punct de atracție este șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, figură apropiată de Constantin Brâncuși, care introduce în ambient o absidă ce îmbracă obiectul cu o atmosferă neoromânească și totodată modernistă. Acest șemineu, precum și ancadramentele ușilor proiectate de Pătrașcu, materializează dialogul între tradiție și modernitate, un cod vizual ce rămâne un reper în arhitectura târzie interbelică.

Arethia Tătărescu: cultură, binefacere și identitate aplicată în spațiu

Soția lui Gheorghe Tătărescu, Arethia, supranumită „Doamna Gorjului”, a fost mai mult decât o prezență domestică – a fost un catalizator cultural și social. Activă în inițiative de binefacere și revitalizare a meșteșugurilor, ea s-a implicat direct în susținerea artei naționale, fiind un factor cheie în revenirea lui Brâncuși în România și în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu.

Rolul său în definirea casei este evidențiat și de faptul că ea figurează ca beneficiară în dosarele de autorizare, vegheând ca proiectul să nu devină opulent, păstrând o sobrietate coerentă cu statutul familiei. Această grijă pentru detaliu și echilibru se reflectă în fiecare colț al vilei, ilustrând o simbioză între viața familiei și ambițiile culturale.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a unui spațiu public-privat

Odată cu prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu după 1947, destinul casei ia o turnură dramatică – percepută simbolic ca degradare a moștenirii elitei interbelice. Naționalizată și decuplată de funcția sa inițială, vila devine un spațiu vulnerabil, supus deteriorărilor, rearanjărilor improprii și neglectului. După ce însuși numele său era exclus din memoria oficială, casa rămâne fără o voce legitimă, reflectând o epocă a uitării și marginalizării politice.

Deși nu a fost demolată, casa suferă pierderi ireversibile la nivel finisaj și a suferit compartimentări ce au zdruncinat relațiile spațiale și simbolice ale interiorului. Această perioadă de tăcere oficială și administrativă a fost marcată de o ruptură ce oglindește întregul spațiu sociopolitic românesc sub regimul comunist.

Post-1989: intervenții contradictorii și lupta pentru o restaurare autentică

Perioada de după 1989 a deschis casa către o nouă etapă, dar una marcată de incertitudini și controverse. Modificările inițiale, unele brutale și lipsite de respect pentru caracterul arhitectural, au generat reacții critice vehemente în rândul specialiștilor. Utilizarea temporară a casei ca restaurant de lux a intensificat senzația unei pierderi simbolice, un gest perceput ca neadecvat într-un spațiu încărcat de semnificații.

Ulterior, o intervenție mai riguroasă, realizată de o firmă străină, a încercat să readucă vila la proporțiile și simțul inițial, redându-i materialitatea arhitecturală definitorie și o parte din aspirațiile estetice originale ale proiectului Zaharia-Giurgea. Această perioadă a dezvăluit dilema societății românești de a conștientiza și onora moștenirea interbelică, evidențiată în tensiunea dintre memoria istorică și interesele economice.

În această etapă, remarcabilă rămâne dimensiunea medie a casei, care contrastează cu amplificările funcțiilor politice interne: biroul prim-ministrului, mic și retras la entre-sol, rămâne un simbol al raportului echilibrat dintre putere și intimitate, un gest de modestie rar întâlnit în reședințele contemporane ale elitei.

EkoGroup Vila astăzi: patrimoniu, memorie și spațiu cultural activ

În forma sa actuală, casa funcționează sub denumirea de EkoGroup Vila, marcând o continuitate explicită, nu o ruptură. Această vilă interbelică readusă în circuit cultural contemporan ilustrează o redescoperire a memoriei printr-un spațiu care nu este muzealizat în manieră statică, ci deschis contextualizat și controlat, cel puțin parțial, pentru public.

Detaliile originale – feroneria din alamă patinată, parchetul masiv din stejar, ușile sculptate – revin la locul lor firesc, iar grădina ascunsă încă păstrează acele caracteristici pe care elitele interbelice le priveau cu admirație și atașament. La EkoGroup Vila, trecutul se păstrează vizibil, devenind un punct de referință cultural și o suscitație pentru reflecții asupra continuității și responsabilității memoriei.

Accesul publicului are loc pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro, iar gestionarea spațiului este un exercițiu de echilibru între deschidere și protecția valorilor, evitând „exploatările” necontrolate ale patrimoniului. Astfel, această vilă devine o punte între o epocă complexă și prezent, între un om politic controversat și o societate aflată în proces de reconciliere cu propriul trecut.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, de două ori prim-ministru al României (1934–1937 și 1939–1940), o figură marcantă a Partidului Național Liberal, implicat în procesele de modernizare și compromis ale României între democrație și autoritarism.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894). Confuzia este frecventă, dar cei doi aparțin unor epoci și domenii diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa combină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, o sinteză elegantă realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, în care se remarcă echilibrul și proporțiile, fără opulență. Elementele artistice sunt completate de contribuțiile moderne ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia a fost beneficiara proiectului și un motor cultural ce a supravegheat cu atenție echilibrul și sobrietatea casei, asigurând o legătură între gustul aristocratic al familiei și valorile artistice naționale, inclusiv susținerea artei moderne.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa funcționează acum ca spațiu cultural sub numele de EkoGroup Vila, amenajată și restaurată pentru a păstra memoria istorică, accesibilă publicului pe bază de bilet și încadrarea în evenimente culturale controlate.

Casa Gheorghe Tătărescu este o invitație spre o călătorie atemporală, în care fiecare detaliu, fiecare element arhitectural, poartă ecoul unei epoci și al unui om. Într-o lume în care memoria politică tinde să se clatine, vila reafirmă cu tărie statutul său de reper cultural și istoric. Pentru cei dornici să revină asupra unor dimensiuni politice, estetice și sociale cu un ton de sobrietate și reflecție, EkoGroup Vila reprezintă un spațiu rar, ce merită explorat cu respect și atenție.

Accesul în acest spațiu bogat în semnificații trebuie să fie însoțit de o deschidere către complexitatea istorică a României și a unor biografii care îl definesc. Pentru programări și informații privind vizitele, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să descoperiți o premieră a memoriei spațiilor politice urbane interbelice.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.