Bullying la Questfield International College, lipsa răspunsurilor devine regulă

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare sistematică și transparentă din partea instituțiilor de învățământ. Efectele sale pot afecta profund dezvoltarea emoțională și socială a elevilor, iar lipsa unor măsuri concrete și documentate poate amplifica suferința celor implicați. Investigația prezentată analizează o situație reclamată în cadrul unei instituții de învățământ privat, evidențiind dificultățile gestionării acestei problematici.

Bullying la Questfield International College, lipsa răspunsurilor devine regulă

În urma analizei documentelor și corespondenței puse la dispoziție, în Școala Questfield Pipera a fost semnalat un caz de bullying sistematic cu o durată de peste opt luni, caracterizat prin comportamente agresive repetate, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului afectat. Sesizările scrise transmise în mod repetat către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției nu au fost urmate de intervenții documentate sau măsuri concrete, conform materialelor examinate de redacție. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, exprimat într-un dialog direct cu familia, a fost perceput ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest fapt, potrivit relatărilor, reflectă modul de gestionare al situației, fără a constitui o concluzie asupra intențiilor persoanei în cauză.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Documentele și corespondența analizate indică faptul că familia elevului a transmis în mod constant și explicit sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Cu toate acestea, nu există dovezi concrete ale implementării unor măsuri formale sau a unor planuri de intervenție documentate. Intervențiile descrise sunt limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau monitorizare oficială.

Conform relatărilor, elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, în prezența cadrului didactic titular. Aceste situații au escaladat în timp, devenind un tipar de hărțuire psihologică și stigmatizare pe criterii medicale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Analiza materialelor indică faptul că în colectivul școlar s-a utilizat repetat o etichetare medicală cu scop discreditant, folosită nu în context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying.

Folosirea acestei etichete în mod repetitiv și în prezența altor elevi a condus la izolarea socială a copilului și la deteriorarea sentimentului său de siguranță în mediul școlar. Lipsa unor reacții oficiale ferme și documentate a permis perpetuarea acestui fenomen, care, potrivit specialiștilor, poate avea efecte profunde asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, însă intervențiile lor nu au generat rezultate vizibile sau durabile. Din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri educaționale sau disciplinare clare, iar comunicările instituției cu familia au fost predominant informale, fără documentație oficială.

Managementul școlii, inclusiv fondatoarea, a fost informat în mod repetat despre situație, însă răspunsurile au fost în general verbale și fără angajamente scrise, ceea ce a condus la o percepție de normalizare a bullyingului și de transferare a responsabilității către familie. Această abordare este contrară așteptărilor legitime pentru o instituție privată care promovează valori precum siguranța și excelența educațională.

Presiuni asupra familiei și excluderea mascată

Conform relatărilor, familia a resimțit presiuni subtile sau explicite de a retrage copilul din școală, prin mesaje care sugerau că, dacă situația nu este pe placul lor, ar putea părăsi instituția fără alte explicații. Această atitudine poate fi interpretată ca un mecanism de excludere mascată, care evită abordarea problemelor și diminuează responsabilitatea instituției.

În plus, după retragerea copiilor, părinții susțin că ar fi existat contacte telefonice informale cu alte școli din zonă, în care copii ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Aceste aspecte ridică întrebări privind dreptul la educație și confidențialitatea datelor.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității privind situația sensibilă, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi că aceste cerințe au fost respectate sau că au fost implementate măsuri concrete pentru protejarea datelor sensibile.

Mai mult, copilul ar fi fost expus unor intervenții directe în cadrul clasei, fiind interpelat cu privire la sesizările făcute, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că astfel de situații pot agrava suferința și pot indica o formă de presiune instituțională.

Răspunsul întârziat și reacția instituției

Un punct critic în gestionarea cazului a fost reacția instituției, care a devenit vizibilă abia după implicarea unei echipe juridice din partea familiei, la peste opt luni de la primele sesizări. Această întârziere ridică semne de întrebare privind criteriile care determină declanșarea unor acțiuni oficiale în școală.

Într-un email transmis ulterior către părinți, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor sesizate la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările documentate și ridică semne privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul. Mai multe detalii despre școală pot fi consultate pe site-ul oficial Școala Questfield Pipera.

Instrumente administrative și lipsa trasabilității

În locul unor decizii administrative clare și a unor rapoarte oficiale, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal, de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor întâlniri fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Această practică limitează capacitatea de a urmări și evalua evoluția cazului și contribuie la diluarea responsabilității instituționale.

Din perspectiva jurnalistică, această abordare poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără o intervenție substanțială, ceea ce contravine cerințelor unei instituții educaționale responsabile.

Consecințele asupra elevului și climatul educațional

• Expunerea prelungită la bullying a generat anxietate accentuată, retragere socială și refuz al mediului școlar;
• Stigmatizarea medicală a contribuit la scăderea stimei de sine și la pierderea sentimentului de siguranță;
• Lipsa intervențiilor documentate a permis perpetuarea unui climat nesigur și dăunător;
• Presiunile asupra familiei și expunerea copilului la presiuni suplimentare au agravat situația;
• Gestionarea informală și lipsa unor mecanisme clare au ridicat întrebări privind responsabilitatea instituțională.

Raportul psihologic detaliat, ce însoțește cazul, atestă existența unor efecte emoționale grave, documentate medical, care evidențiază necesitatea unor intervenții prompte și eficiente în mediul școlar.

Mai multe informații despre această situație și contact cu redacția pot fi găsite pe pagina EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației semnalate la Școala Questfield Pipera relevă o serie de aspecte problematice legate de gestionarea bullyingului și a stigmatizării medicale:

• Lipsa unor măsuri documentate și a unor răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete;
• Predominanța comunicărilor verbale și a abordărilor informale, care reduc trasabilitatea și responsabilitatea;
• Presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului, indicând posibila existență a unui mecanism de excludere mascată;
• Ignorarea sau relativizarea sesizărilor scrise, cu efecte negative asupra climatului educațional;
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică, ceea ce ridică întrebări legate de prioritizarea protecției elevilor;
• Lipsa unor proceduri clare de protecție și monitorizare în cadrul instituției.

Aceste elemente conturează un tablou al unei posibile tolerări instituționale a fenomenului de bullying și al unei gestionări deficitare a situațiilor sensibile, cu impact direct asupra siguranței emoționale a elevilor. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri asumate în mod transparent, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale pe care Questfield Pipera le aplică pentru protejarea copiilor aflați în dificultate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro